contagios - explicat in DEX

contagios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTAGIÓS, -OÁSĂ, contagioși,-oase adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care se transmite de la om la om; molipsitor. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de o boală molipsitoare. [Pr.: -gi-os] – Din fr. contagieux, lat. contagiosus.

contagios (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTAGIÓS, -OÁSĂ adj. (Despre boli) Molipsitor; (despre oameni; și s.) Bolnav de o boală molipsitoare. [Pron. -gi-os. / cf. fr. contagieux].

contagios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTAGIÓS, -OÁSĂ I. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant. ◊ infecțios. II. s. m. f., adj. (suferind) de o boală molipsitoare. (< fr. contagieux, lat. contagiosus)

contagios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contagiós, -oásă adj. (lat. contagiosus. V. contaminez). Molipsitor, lipicĭos.

contagios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contagiós (-gi-os) adj. m., s. m., pl. contagióși; adj. f., s. f. contagioásă, pl. contagioáse

contagios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contagios a. 1. molipsitor: boală contagioasă; 2. fig. se zice de un vițiu, de o erezie.

contagios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTAGIÓS, -OÁSĂ, contagioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre boli) Care se transmite de la om la om; molipsitor. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de o boală molipsitoare. [Pr.: -gi-os] — Din fr. contagieux, lat. contagiosus.