contagiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTAGIÉRE, contagieri, s. f. Acțiunea de
a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire. [
Pr.:
-gi-e-] – V.
contagia.contagiere (Dicționar de neologisme, 1986)CONTAGIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) contagia; contaminare. [Pron.
-gi-e-. [<
contagia].
contagiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contagiére (-gi-e-) s. f.,
g.-d. art. contagiérii; pl. contagiéricontagiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTAGIÉRE, contagieri, s. f. Acțiunea de
a (se) contagia și rezultatul ei; contaminare, molipsire. [
Pr.:
-gi-e-] —
V. contagia.