contagia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTAGIÁ, contagiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecțioasă. [
Pr.:
-gi-a] – Din
fr. contagier.contagia (Dicționar de neologisme, 1986)CONTAGIÁ vb. I. tr., refl. A (se) molipsi, a (se) contamina; a (se) contagiona. [Pron.
-gi-a, p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
contagier, it.
contagiare].
contagia (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTAGIÁ vb. tr., refl. a (se) molipsi, a (se) contamina. (< it.
contagiare)
contagia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contagiá (a ~) (-gi-a) vb.,
ind. prez. 3
contagiáză, 1
pl. contagiém (-gi-em); conj. prez. 3
să contagiéze; ger. contagiínd (-gi-ind)contagia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTAGIÁ, contagiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) contamina, a (se) molipsi. [
Pr.:
-gi-a] — Din
fr. contagier.