contactor - explicat in DEX

contactor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTACTÓR, contactoare, s. n. Întrerupător care închide un circuit sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă. – Din fr. contacteur.

contactor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTACTÓR s.n. Întrerupător comandat de la distanță, al cărui element mobil de contact are o singură poziție de repaus, corespunzătoare deschiderii circuitului electric. [Cf. fr. contacteur].

contactor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTACTÓR s. n. întrerupător care închide un circuit electric sub acțiunea unei comenzi exterioare. (< fr. contacteur)

contactor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONTACTÓR (‹ fr.) s. n. Aparat electric care, sub acțiunea unui semnal de comandă, închide un circuit electric și-l menține închis numai cît durează comanda. ◊ C. static = aparat de comutație la care închiderea și deschiderea circuitului electric se face fără contacte mecanice, folosind ventile (2) sau semiconductori (2).

contactor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contactór s. n., pl. contactoáre

contactor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTACTÓR, contactoare, s. n. Întrerupător care închide un circuit electric sub acțiunea unei comenzi de la distanță, menținându-l închis numai atâta timp cât se exercită această comandă. — Din fr. contacteur.