contabilitate - explicat in DEX

contabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. – Din fr. comptabilité.

contabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTABILITÁTE s.f. 1. Totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau ale unei întreprinderi. ♦ Secție, birou de contabilitate (1). 2. Știință care studiază evidența contabilă. [Var. comptabilitate s.f. / cf. fr. comptabilité].

contabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTABILITÁTE s. f. 1. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi. ◊ serviciu, birou de contabilitate (1). 2. știință care studiază evidența contabilă. (< it. contabilità, fr. comptabilité)

contabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contabilitáte f. (fr. comptabilité). Știința de a ținea [!] socotelile în regulă. În special, ținerea socotelilor uneĭ administrațiunĭ. Birou în care se fac aceste socotelĭ. Contabilitate simplă, cînd negustoru nu stabilește de cît contu furnisorilor [!] saŭ cumpărătorilor luĭ, ĭar duplă atuncĭ cînd contu furnisorilor saŭ cumpărătorilor e balanțat în conturile pe care le ține și furnisoru în acelașĭ timp.

contabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contabilitáte s. f., g.-d. art. contabilitắții; pl. contabilitắți

contabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contabilitate f. 1. arta și modul de a ținea conturile: contabilitate comercială; 2. totalitatea conturilor ținute: contabilitate în regulă; 3. partea unei administrațiuni sau a unei case de comerț special însărcinată cu ținerea conturilor.

contabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTABILITÁTE, contabilități, s. f. 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o unitate economică; evidență contabilă. ♦ Secție, birou într-o unitate economică unde se fac aceste lucrări de contabilitate (1). 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor operații. — Din fr. comptabilité.