consătean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și
f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. –
Con1- +
sătean.consătean (Dicționaru limbii românești, 1939)*consăteán, -că s., pl.
enĭ, ence (
con- și
sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu.
consătean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consăteán s. m.,
pl. consăténiconsătean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și
f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. —
Con1- +
sătean.