consuna - explicat in DEX

consuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

consuna (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna].

consuna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUNÁ vb. intr. a produce o consonanță. ◊ (fig.) a se armoniza, a se acorda. (< fr. consoner)

consuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consuná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 consúnă

consuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. — Din fr. consonner, (după suna).