consumptibil - explicat in DEX

consumptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUMPTÍBIL, -Ă, consumptibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care dispare sau care își schimbă substanța de la prima întrebuințare. – Din fr. consomptible.

consumptibil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUMPTÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Consumabil. [Cf. fr. consumptible].

consumptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUMPTÍBIL, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este distrus, înstrăinat de la prima întrebuințare. (< lat. consumptibilis, după fr. consomptible)

consumptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consumptíbil (-sump-ti-) adj. m., pl. consumptíbili; f. consumptíbilă, pl. consumptíbile

consumptibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUMPTÍBIL, -Ă, consumptibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care este distrus sau înstrăinat de la prima întrebuințare. — Din fr. consomptible.