consumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSUMÁT1, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană. –
V. consuma1.consumat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSUMÁT2, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate, desfrânate etc. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). –
V. consuma2.consumat (Dicționaru limbii românești, 1939)*consumát, -ă adj. (lat.
con-summatus, deplin, perfect, d.
summa, sumă). Perfect:
profesor cinsumat, om consumat în afacerĭ.consumat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consumat a.
1. desăvârșit:
abilitate consumată; 2. foarte învățat, foarte experimentat:
om consumat în afaceri.consumat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSUMÁT1, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre materiale, produse etc.) Care a fost folosit pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse. ♦ (Despre alimente) Care a fost întrebuințat ca hrană. —
V. consuma1.consumat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSUMÁT2, -Ă, consumați, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri în urma unei vieți dezorganizate. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). —
V. consuma2.