constricție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a dimensiunilor unui organ cavitar, a unui vas sanguin, a unui sfincter ca urmare a contracției mușchilor constrictori. [
Var.:
constricțiúne s. f.] – Din
fr. constriction, lat. constrictio, -onis.constricție (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTRÍCȚIE s.f. v.
constricțiune.
constricție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTRÍCȚIE s. f. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată). ◊ mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. (< fr.
constriction, lat.
constrictio)
constricție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)constrícție (-ți-e) s. f.,
art. constrícția (-ți-a), g.-d. art. constrícției; pl. constrícții, art. constrícțiile (-ți-i-)constricție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTRÍCȚIE, constricții, s. f. Reducere a diametrului unui organ cavitar, a unui vas sangvin, a unui sfincter prin acțiunea mușchilor constrictori. [
Var.:
constricțiúne s. f.] — Din
fr. constriction, lat. constrictio, -onis.