consimțământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [
Var.: (rar)
consimțimấnt s. n.] –
Consimți +
suf. -ământ (după
fr. consentement).