consimil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSÍMIL, -Ă, consimili, -e, adj. (Rar) Asemănător (întru totul). – Din
lat. consimilis.consimil (Dicționar de neologisme, 1986)CONSÍMIL, -Ă adj. (
Rar) Asemănător (întru totul). [< lat.
consimilis].
consimil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSIMÍL, -Ă adj. asemănător (întru totul). (< lat.
consimilis)
consimil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consímil (rar)
adj. m.,
pl. consímili; f. consímilă, pl. consímileconsimil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSÍMIL, -Ă, consimili, -e, adj. (Rar) Asemănător (întru totul). —
Din lat. consimilis.