consiliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊
Consiliu de stat =
a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă;
b) denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central.
Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern.
Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale.
Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare.
Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective.
2. (
Înv.) Sfat. – Din
lat. consilium, fr. conseil.consiliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSILIU s. n. 1. sfat, povață, sfătuire.
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizații, instituții etc. ◊ ședință a unui astfel de colectiv.
3. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid și de stat. ◊
~ de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; cabinet (II); ◊
~ de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. (<lat.
consilium, fr.
conseil)
consiliu (Dicționar de neologisme, 1986)CONSÍLIU s.n. 1. Sfat, povață, sfătuire.
2. Organ de conducere consultativ sau executiv, care funcționează pe lângă o instituție, o organizație etc. ♦ Ședință în care se reunesc pentru discuții membrii unui astfel de organ. ◊
Consiliu de miniștri = organ suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat; ◊
consiliu de securitate = organ al O.N.U. care are sarcina de a discuta și de a lua măsuri în cazurile când este primejduită pacea;
consiliu de administrație = comitet de conducere al unei societăți comerciale sau industriale pe acțiuni. [Pron.
-liu, pl.
-ii, -uri. / < lat.
consilium, cf. fr.
conseil].
consiliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)consíliu (consílii), s. n. – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat.
Lat. consilium (
sec. XVIII). –
Der. consilier, s. m. (sfătuitor);
consilia, vb. (a sfătui).
consiliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consíliu [
liu pron. lyu]
s. n.,
art. consíliul; pl. consílii, art. consíliile (-li-i-)consiliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consiliu n.
1. sfat, înștiințare dată cuiva spre a-l îndemna a face sau nu ceva;
2. adunare care trebue să delibereze asupra unor afaceri:
consiliu de miniștri; consiliu comunal, adunare electivă, compusă după numărul locuitorilor din 7—31 consilieri, cari se ocupă cu interesele particulare ale comunei;
consiliu general al instrucțiunii, corp deliberant, compus din reprezentanții tuturor gradelor de învățământ: se convoacă odată pe an- (1 – 25 Septemvrie) spre a discuta chestiunile din ramura instrucțiunii;
consiliu județean, adunare electivă, compusă din 24 membri și alăturată pe lângă prefect spre a discuta despre interesele județului;
consiliu permanent, alăturat pe lângă Ministerul de instrucțiune publică;
consiliu de răsboiu, tribunal însărcinat a judeca pe militarii cari comit delicte sau crime;
consiliu judiciar, persoană numită de un tribunal și fără consimțirea căreia un om, declarat risipitor ori slab de minte, nu poate dispune de averea sa;
consiliu de familie, adunarea rudelor, prezidate de un judecător, spre a delibera în privință intereselor unui minor.
consiliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊
Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă;
b) denumire dată organului consultativ al șefului statului, organului suprem al jurisdicției administrative, organului administrativ central.
Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern.
Consiliu de familie = adunare a membrilor familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale.
Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea activității științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare.
Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective.
2. (
Înv.) Sfat. —
Din lat. consilium, fr. conseil.consiliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*consíliŭ m. (lat.
consilium). Sfat, sfătuire, părere dată cuĭva ca să facă ceva. Adunare p. a se sfătui. Localu consiliuluĭ.
Consiliŭ de miniștri, consiliŭ p. a delibera despre afacerile statuluĭ.
Consiliŭ de războĭ, consiliŭ p. justiția militară.
Consiliŭ de stat, consiliŭ p. a prepara legĭ, ordonanțe și regulamente, a rezolva dificultățile care se ridică în materie administrativă și a judeca apelurile contențiosuluĭ administrativ.
Consiliŭ județenesc (greșit zis
județean), consiliu compus din 18 membri, p. afacerile județuluĭ.
Consiliŭ comunal, consiliŭ compus tot din 18 membri, p. afacerile comuneĭ.
Consiliŭ permanent, consiliŭ alăturat ministeruluĭ Educațiuniĭ Naționale.
Consiliŭ de familie, consiliŭ compus din rude și prezidat de un judecător ca să apere interesele unuĭ minor.
Consiliŭ judiciar, persoană numită de un tribunal ca să-l înfrîneze pe cel declarat în stare de prodigalitate saŭ incapacitate civilă saŭ legală.
Consiliŭ de disciplină, tribunal instituit p. disciplină.
Consiliŭ de zece, un tribunal secret în foasta [!] republică a Venețiiĭ.