consiliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSILIÉRE, consilieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [
Pr.:
-li-e-] –
V. consilia.consiliere (Dicționar de neologisme, 1986)CONSILIÉRE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [<
consilia].
consiliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*consiliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. consiliérii; pl. consiliériconsiliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSILIÉRE, consilieri, s. f. Acțiunea de
a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [
Pr.:
-li-e-] —
V. consilia.