consilier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic.
2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad.
3. (
Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [
Pr.:
-li-er] – Din
fr. conseiller (refăcut după
consiliu și
consilia).