consilier - explicat in DEX

consilier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

consilier (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

consilier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller)

consilier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

consilier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consiliér (-li-er) s. m., pl. consiliéri

consilier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consilier m. 1. cel ce consiliază; 2. membrul unui consiliu: consilier la Curtea de Casațiune.

consilier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSILIÉR, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] — Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).