consignator - explicat in DEX

consignator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.

consignator (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].

consignator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)

consignator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.

consignator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri

consignator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. — Din fr. consignateur.