consignatar - explicat in DEX

consignatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.

consignatar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].

consignatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)

consignatar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă.

consignatar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consignatár (primitor în consignație) s. m., pl. consignatári

consignatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. — Din fr. consignataire.