consfătui - explicat in DEX

consfătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. – Con¹- + sfătui.

consfătui (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSFĂTUÍ vb. IV. refl. (Despre mai multe persoane) A se sfătui împreună. [< con- + sfătui].

consfătui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSFĂTUÍ vb. refl. a se sfătui împreună; a se consulta. (< con- + sfătui)

consfătui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!consfătuí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se consfătuiéște, imperf. 3 sg. se consfătuiá; conj. prez. 3 să se consfătuiáscă

consfătui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSFĂTUÍ, consfătuiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Despre două sau mai multe persoane) A se sfătui împreună, a se consulta. — Con¹- + sfătui.

consfătuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consfătuì v. a se sfătui împreună cu alții.