consfințì - explicat in DEX

consfinți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSFINȚÍ, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con¹- + sfinți (după fr. consacrer).

consfinți (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSFINȚÍ vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].

consfinți (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSFINȚÍ vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)

consfinți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consfințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințésc, imperf. 3 sg. consfințeá; conj. prez. 3 să consfințeáscă

consfinți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSFINȚÍ, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. — Con¹- + sfinți (după fr. consacrer).

consfințì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consfințì v. a consacra.