conservatorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSERVATORÍSM s. n. Conservatism. –
Conservator +
suf. -ism.conservatorism (Dicționar de neologisme, 1986)CONSERVATORÍSM s.m. Atitudine de susținere a vechilor forme ale vieții politice, culturale și economice și de împotrivire față de ceea ce este nou; conservatism. [<
conservator +
-ism].
conservatorism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSERVATORÍSM s. n. atitudine de susținere a vechilor forme ale vieții politice, economice și culturale; conservatism. ◊ doctrină politică modernă care pledează pentru apărarea ordinii tradiționale. (< conservator + -ism)
conservatorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conservatorísm s. n.conservatorism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSERVATORÍSM s. n. Ideologie care acceptă cu prudență schimbarea instituțiilor tradiționale (religie, proprietate, familie) și preferă dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruște; conservatism. —
Conservator +
suf. -ism.