conservațiune - explicat in DEX

conservațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

conservațiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSERVAȚIÚNE s.f. (Rar) Conservare. [Var. conservație s.f. / cf. fr. conservation, lat. conservatio].

conservațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSERVAȚIÚNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio)

conservațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

conservațiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conservațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. conservațiúnii; pl. conservațiúni

conservațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conservați(un)e f. păstrare: în perfectă conservațiune.

conservațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Înv.) Conservare. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.