consemnabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSEMNÁBIL, -Ă, consemnabili, -e, adj. De consemnat. –
Cf. it. consegnabile.consemnabil (Dicționar de neologisme, 1986)CONSEMNÁBIL, -Ă adj. (Demn) de consemnat; memorabil. [Cf. it.
consegnabile].
consemnabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSEMNÁBIL, -Ă adj. (demn) de consemnat; memorabil. (după it.
consegnabile)
consemnabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*consemnábil adj. m.,
pl. consemnábili; f. consemnábilă, pl. consemnábileconsemnabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSEMNÁBIL, -Ă, consemnabili, -e, adj. De consemnat. —
Cf. it. consegnabile.