consemn - explicat in DEX

consemn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con¹ + semn (după fr. consigne).

consemn (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSÉMN s.n. 1. Totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. Interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].

consemn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
consémn (consémne), s. n. – 1. Ordin, dispoziție. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne. – Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnați(un)e, s. f.

consemn (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSÉMN s. n. 1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu). (după fr. consigne)

consemn (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) consémn n., pl. e (con- și semn, după fr. consigne). Instrucțiune dată uneĭ santinele, unuĭ păzitor. Oprirea soldaților în cazarmă orĭ a elevilor internĭ în școală, maĭ ales ca pedeapsă.

consemn (Dicționaru limbii românești, 1939)
*2) consémn și -éz, a -á v. tr. (fr. consigner, d. lat. consignare, după rom. a însemna. V. de-zignez). Depun ca să păstreze: a consemna banĭ, marfă. Citez, însemn (într´o scriere): a consemna un fapt. Opresc în cazarmă, în școală (maĭ ales ca pedeapsă): a consemna o trupă. – Rar consignez.

consemn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consémn s. n., pl. consémne

consemn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSÉMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. — Con¹- + semn (după fr. consigne).