consecvent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSECVÉNT, -Ă, consecvenți, -te, adj.,
adv..
s. n. 1. Adj.,
adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale.
2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor.
3. Adj. (
Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen.
4. S. n. (
Log.) Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din
fr. conséquent, lat. consequens, -ntis.