consecință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊
În consecință =
a) (
loc. conj.) prin urmare, deci;
b) (
loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din
fr. conséquence, lat. consequentia.