consecință - explicat in DEX

consecință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.

consecință (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSECÍNȚĂ s.f. Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. [Cf. fr. conséquence, lat. consequentia].

consecință (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
consecínță (consecínțe), s. f. – Rezultat, urmare. Var. consecvență. Lat. consequentia (sec. XIX). Sensul s-a specializat în consecință „efect, rezultat” și consecvență „corespondență între principii și aplicarea lor”. – Der. consecvent, adj.

consecință (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSECÍNȚĂ s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare. ♦ în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)

consecință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consecínță s. f., g.-d. art. consecínței; pl. consecínțe

consecință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consecință f. V. consecvență.

consecință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozițiilor, situației etc. — Din fr. conséquence, lat. consequentia.