conscripție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (
Înv.) Înscriere anuală în rândurile militare; recrutare, înrolare. – Din
fr. conscription, lat. conscriptio.conscripție (Dicționar de neologisme, 1986)CONSCRÍPȚIE s.f. 1. (
Rar) Recrutare.
2. (
Latinism) Redactare a unei legi. [Gen.
-iei, var.
conscripțiune s.f. / cf. fr.
conscription, lat.
conscription – scriere].
conscripție (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSCRÍPȚIE s. f. 1. recrutare. 2. redactare a unei legi. (< fr.
conscription, lat.
conscriptio)
conscripție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conscrípție (
înv.)
(-ți-e) s. f.,
art. conscrípția (-ți-a), g.-d. art. conscrípției; pl. conscrípții, art. conscrípțiile (-ți-i-)conscripție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSCRÍPȚIE, conscripții, s. f. (
Înv.) Înscriere anuală în rândurile armatei; recrutare, înrolare. — Din
fr. conscription, lat. conscriptio.