conscrie - explicat in DEX

conscrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSCRÍE, conscríu, vb. III. Tranz. (Înv.) 1. A chema în armată, a recruta, a înrola. 2. A consemna, a scrie într-un registru oficial. – Con¹- + scrie.

conscrie (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSCRÍE vb. III. tr. (Rar) 1. A chema în serviciul militar; a înrola, a recruta. 2. A consemna, a înscrie într-un registru oficial. [P.i. conscríu. / < lat. conscribere, după scrie].

conscrie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
conscríe (-íu, -ís), vb. – (Înv.) A chema în armată, a recruta. Lat. conscribere (sec. XIX), conjugat ca a scrie. – Der. conscripți(un)e, s. f., din fr.

conscrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSCRÍE vb. tr. 1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta. 2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial. (după lat. conscribere)

conscrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conscríe (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conscríu, 2 sg. conscríi, 1 pl. conscríem, 2 pl. conscríeți; conj. prez. 3 să conscríe; imper. 2 pl. conscríeți; ger. conscriínd (-scri-ind); part. conscrís

conscrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSCRÍE, conscríu, vb. III. Tranz. (Înv.) 1. A chema în armată, a recruta, a înrola. 2. A consemna, a scrie într-un registru oficial. — Con¹- + scrie.