consangvinizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSANGVINIZÁRE s. f. (
Biol.) Metodă aplicată în lucrările de selecție și de ameliorare, care constă în fecundarea efectuată între organisme înrudite. – Din
consangvin.consangvinizare (Dicționar de neologisme, 1986)CONSANGVINIZÁRE s.f. (
Biol.) Unire a unor organisme foarte înrudite în procesul fecundației. ♦ Metodă de ameliorare aplicată la plantele alogene, constând în autopolenizare forțată în decursul mai multor generații. [Var.
consanguinizare s.f. / <
consangvin +
-iza].
consangvinizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSANGVINIZÁRE s. f. (biol.) înrudire de sânge prin reproducerea a două organisme care au un strămoș comun. (< consangvin + -iza)
consangvinizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consangvinizáre s. f.,
g.-d. art. consangvinizắriiconsangvinizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSANGVINIZÁRE s. f. (
Biol.) Metodă aplicată în lucrările de selecție și de ameliorare, care constă în fecundarea efectuată între organisme înrudite. — Din
consangvin.