consangvin - explicat in DEX

consangvin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -ne, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguin, -ă adj.] – Din fr. consanguin, lat. consanguineus.

consangvin (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSANGVÍN, -Ă adj., s.m. și f. Rudă din partea tatălui; (p. ext.) rudă, rubedenie. [Var. consanguin, -ă adj., s.m.f. / cf. lat. consanguineus, fr. consanguin].

consangvin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSANGVÍN, -Ă adj., s. m. f. 1. rudă din partea tatălui. 2. care provine dintr-un strămoș comun. (< fr. consanguin, lat. consanguineus)

consangvin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consangvín adj. m., pl. consangvíni; f. consangvínă, pl. consangvíne

consangvin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSANGVÍN, -Ă, consangvini, -e, adj. Înrudit (din partea tatălui); (despre frați și surori) care au același tată; p. ext. rudă, rubedenie. [Var.: consanguín, -ă adj.] — Din fr. consanguin, lat. consanguineus.