consacrare - explicat in DEX

consacrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSACRÁRE, consacrări, s. f. Acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire; spec. stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. – V. consacra.

consacrare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSACRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consacra și rezultatul ei; consfințire, stabilire; consacrație. ♦ Dedicare. [< consacra].

consacrare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSACRÁRE s. f. acțiunea de a (se) consacra; dedicare. ◊ consfințire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaștere a capacității, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu. (< consacra)

consacrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consacráre (-sa-cra-) s. f., g.-d. art. consacrắrii; pl. consacrắri

consacrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSACRÁRE, consacrări, s. f. Acțiunea de a (se) consacra; dedicare, consfințire; spec. stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. — V. consacra.