consacrant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSACRÁNT, -Ă, consacranți, -te, adj. (Rar) Care face consacrarea, care consacră. – Din
fr. consacrant.consacrant (Dicționar de neologisme, 1986)CONSACRÁNT, -Ă adj. Care face consacrarea, care consacră. [Cf. fr.
consacrant].
consacrant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSACRÁNT, -Ă adj. care consacră. (< fr.
consacrant)
consacrant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consacránt (
înv.)
(-sa-crant) adj. m.,
pl. consacránți; f. consacrántă, pl. consacránteconsacrant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSACRÁNT, -A, consacranți, -te, adj. (Rar) Care face consacrarea, care consacră. — Din
fr. consacrant.