consacrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare;
spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. –
Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration.consacrație (Dicționar de neologisme, 1986)CONSACRÁȚIE s.f. (
Rar) Consacrare; (
spec.) sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. [Gen.
-iei, var.
consacrațiune, consecrație s.f. / cf. lat.
consecratio, fr.
consécration].
consacrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSACRÁȚIE s. f. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor. (< lat.
consecratio, fr.
consécration)
consacrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consacráție (rar)
(-sa-cra-ți-e) s. f.,
art. consacráția (-ți-a), g.-d. art. consacráției; pl. consacráții, art. consacráțiile (-ți-i-)consacrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSACRÁȚIE, consacrații, s. f. (Rar) Consacrare;
spec. sacrificiu, ofrandă adusă zeilor. —
Cf. lat. consecratio, -onis, fr. consécration.