consacra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSACRÁ, consácru, vb. I.
Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦
Tranz. și
refl. A (se) dedica, a (se) devota.
2. A stabili; a consfinți. – Din
fr. consacrer, lat. consecrare.consacra (Dicționar de neologisme, 1986)CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦
tr., refl. A (se) dedica. ♦ (
Rar) A sanctifica.
2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6
-ră, conj.
-re. / < fr.
consacrer, cf. it.
consacrare].
consacra (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr.
consacrer, lat.
consecrare)
consacra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consacrá (a ~) (-sa-cra) vb.,
ind. prez. 1
sg. consácru, 2
sg. consácri, 3
consácrăconsacra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSACRÁ, consácru, vb. I.
Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦
Tranz. și
refl. A (se) dedica, a (se) devota.
2. A stabili; a consfinți. — Din
fr. consacrer, lat. consecrare.consacrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consacrà v.
1. a închina lui D-zeu:
a consacra o biserică; 2. a destina, a devota:
îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru:
acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil.