consângean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSÂNGEÁN, -Ă, consângeni, -e, adj. Consangvin. – Din
fr. consanguin, lat. consanguineus (după
sânge).
consângean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consângeán (rar)
adj. m.,
pl. consângéni; f. consângeánă, pl. consângéneconsângean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consângean a. și m. rudă din partea tatălui.
consângean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSÂNGEÁN, -Ă, consângeni, -e, adj. Consangvin. — Din
fr. consanguin, lat. consanguineus (după
sânge).