conovăț - explicat in DEX

conovăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.

conovăț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
conovắț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).

conovăț (Dicționaru limbii românești, 1939)
conovắț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).

conovăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conovắț s. n., pl. conovéțe

conovăț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conovăț n. Mold. frânghie de care se leagă caii în bivuac. [Rus. KONOVĬAZĬ].

conovăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONOVẮȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește ia priponirea cailor în bivuac. — Din rus., ucr. konovjaz.