conoid - explicat in DEX

conoid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. n. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. – Din fr. conoïde.

conoid (Dicționar de neologisme, 1986)
CONOÍD adj. De formă conică; conoidal. // s.n. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pron. -no-id. / < fr. conoïde, cf. gr. konos – con, eidos – formă].

conoid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONOÍD, -Ă I. adj. de formă conică. II. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (< fr. conoïde)

conoid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conoíd, -ă adj. (vgr. konoeidés, d. kónos, con, și eîdos, aspect). Geom. În formă de con. S. f. Suprafață produsă de o linie dreaptă care se sprijină constant pe o dreaptă fixă, rămîne paralelă cu un plan fix și împlinește încă o a treĭa condițiune oare-care.

conoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conoíd¹ adj. m., pl. conoízi; f. conoídă, pl. conoíde

conoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conoíd² s. m., pl. conoízi

conoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONOÍD, -Ă, conoizi, -de, adj., s. m. (Mat.) 1. Adj. Conoidal. 2. S. m. Suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. [Pr.: -no-id] — Din fr. conoïde.