conjurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [
Var.:
conjurațiúne s. f.] – Din
fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.conjurație (Dicționar de neologisme, 1986)CONJURÁȚIE s.f. (
Rar) Conspirație, complot. [Gen.
-iei, var.
conjurațiune s.f. / cf. lat.
coniuratio, fr.
conjuration].
conjurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONJURÁȚIE s. f. complot. (< fr.
conjuration, lat.
coniuratio)
conjurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conjuráție (-ți-e) s. f.,
art. conjuráția (-ți-a), g.-d. art. conjuráției; pl. conjuráții, art. conjuráțiile (-ți-i-)conjurație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [
Var.:
conjurațiúne s. f.] – Din
fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis.