conjurat - explicat in DEX

conjurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.

conjurat (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].

conjurat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)

conjurat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.

conjurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjurát (livr.) s. m., pl. conjuráți

conjurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.

conjurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. — Din fr. conjuré.