conjuncțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONJUNCȚIONÁL, -Ă, conjuncționali, -e, adj. Cu rol de conjuncție. ◊
Locuțiune conjuncțională = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. conjonctionnel.conjuncțional (Dicționar de neologisme, 1986)CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. Cu rol de conjuncție. ◊
Locuțiune conjuncțională = locuțiune care îndeplinește funcția de conjuncție. [Pron.
-ți-o-. / <
conjuncție +
-onal].
conjuncțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. cu rol de conjuncție. (după fr.
conjonctionnel)
conjuncțional (Dicționaru limbii românești, 1939)*conjuncționál, -ă adj. (după
conjuncțiune. Cp. cu
adițional).
Gram. Relativ la conjuncțiune.
Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca:
cu toate că îld.
deși. – Se zice și
conjunctiv. V.
prepozițional.conjuncțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conjuncționál (-junc-ți-o-) adj. m.,
pl. conjuncționáli; f. conjuncționálă, pl. conjuncționáleconjuncțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONJUNCȚIONÁL, -Ă, conjuncționali, -e, adj. Cu rol de conjuncție. ◊
Locuțiune conjuncțională = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. conjonctionnel.