conjunctură - explicat in DEX

conjunctură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care exercită o influență asupra evoluției unui fenomen sau asupra unei situații la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al dezvoltării economice. – Din fr. conjoncture.

conjunctură (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJUNCTÚRĂ s.f. Totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează asupra unui fenomen sau asupra unei situații; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. [Cf. fr. conjoncture].

conjunctură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture)

conjunctură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conjunctúră f., pl. ĭ (fr. conjoncture, it. congiuntura, d. lat. cum, cu, și junctura, legătură). Concurs (legătură, întîlnire) de împrejurărĭ, ocurență. Ocaziune.

conjunctură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjunctúră (concurs de împrejurări) (-junc-tu-) s. f., g.-d. art. conjunctúrii; pl. conjunctúri

conjunctură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conjunctură f. ocaziune, întâlnire de împrejurări: o conjunctură fatală.

conjunctură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJUNCTÚRĂ, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv și subiectiv, de condiții și de împrejurări care influențează un fenomen sau o situație la un moment dat; concurs de împrejurări. ♦ Totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice. — Din fr. conjoncture.