conjuncție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție.
2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [
Var.:
conjuncțiúne s. f.] – Din
fr. conjonction, lat. conjunctio, -onis.