conjuncțional - explicat in DEX

conjuncțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJUNCȚIONÁL, -Ă, conjuncționali, -e, adj. Cu rol de conjuncție. ◊ Locuțiune conjuncțională = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conjonctionnel.

conjuncțional (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. Cu rol de conjuncție. ◊ Locuțiune conjuncțională = locuțiune care îndeplinește funcția de conjuncție. [Pron. -ți-o-. / < conjuncție + -onal].

conjuncțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. cu rol de conjuncție. (după fr. conjonctionnel)

conjuncțional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conjuncționál, -ă adj. (după conjuncțiune. Cp. cu adițional). Gram. Relativ la conjuncțiune. Locuțiune conjuncțională, care ține loc de conjuncțiune, ca: cu toate că îld. deși. – Se zice și conjunctiv. V. prepozițional.

conjuncțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjuncționál (-junc-ți-o-) adj. m., pl. conjuncționáli; f. conjuncționálă, pl. conjuncționále

conjuncțional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJUNCȚIONÁL, -Ă, conjuncționali, -e, adj. Cu rol de conjuncție. ◊ Locuțiune conjuncțională = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. conjonctionnel.