conjugat - explicat in DEX

conjugat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau mai multor reguli de trei simple. – Din fr. conjugué.

conjugat (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJUGÁT, -Ă adj. Unit, legat împreună. ◊ Nervi conjugați = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare conjugate = sistem optic în care focarele sunt așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în celălalt focar și invers; frunze conjugate = frunze cu foliolele împerecheate; numere conjugate = numere complexe care au același coeficient. [Cf. fr. conjugué].

conjugat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJUGÁT, -Ă adj. unit, legat împreună. ♦ nervi ~ți = nervi care îndeplinesc aceeași funcție; focare ĕ = focarele unui sistem optic așezate astfel încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se reunesc în altul și invers; puncte ĕ = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de la imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic; frunze ĕ = frunze cu foliolele împerecheate; numere ĕ = numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. (< fr. conjugué)

conjugat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conjugát, -ă adj. (d. conjug). Bot. Se zice despre frunzele care aŭ una saŭ maĭ multe părechĭ [!] de frunzișoare opuse pe un pețiol comun. Mec. Se zice despre mașinile unite ca să concure la aceĭașĭ lucrare. Anat. Se zice despre nerviĭ care concură la aceĭașĭ operațiune.

conjugat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjugát adj. m., pl. conjugáți; f. conjugátă, pl. conjugáte

conjugat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conjugat a. 1. Gram. reunit; 2. Bot. (frunze) cu foliole așezate perechi-perechi; 3. Anat. (nervi) cari concură la aceeaș funcțiune.

conjugat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJUGÁT, -Ă, conjugați, -te, adj. Unit, legat împreună. ◊ (Biol.) Nervi conjugați = nervi care au aceeași funcție. (Fiz.) Focare conjugate = focare astfel așezate încât razele de lumină răsfrânte dintr-unul se unesc în celălalt și invers. Puncte conjugate = oricare dintre punctele unui obiect și punctul corespunzător de pe imaginea obiectului obținută cu ajutorul unui sistem optic. (Mat.) Numere conjugate = două numere complexe care au părțile reale egale, iar părțile imaginare egale și de semne contrare. Regulă conjugată = reunirea a două sau a mai multor reguli de trei simple. — Din fr. conjugué.