conjugabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONJUGÁBIL, -Ă, conjugabili, -e, adj. Care se poate conjuga. – Din
fr. conjugable.conjugabil (Dicționar de neologisme, 1986)CONJUGÁBIL, -Ă adj. Care se poate conjuga. [Cf. fr.
conjugable].
conjugabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONJUGÁBIL, -Ă adj. care se poate conjuga. (< fr.
conjugable)
conjugabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*conjugábil, -ă adj. (d.
conjug). Care se poate conjuga.
conjugabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conjugábil adj. m.,
pl. conjugábili; f. conjugábilă, pl. conjugábileconjugabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONJUGÁBIL, -Ă, conjugabili, -e, adj. Care se poate conjuga. — Din
fr. conjugable.