conjecturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de
a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. –
V. conjectura.conjecturare (Dicționar de neologisme, 1986)CONJECTURÁRE s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [<
conjectura].
conjecturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conjecturáre s. f.,
g.-d. art. conjecturắrii; pl. conjecturắriconjecturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de
a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. —
V. conjectura.