conjectural - explicat in DEX

conjectural (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.

conjectural (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJECTURÁL, -Ă adj. Întemeiat pe conjecturi, pe presupuneri, pe aparențe; neîntemeiat. [< fr. conjectural].

conjectural (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural)

conjectural (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conjecturál, -ă adj. (fr. conjectural). Bazat pe conjecturĭ: medicina e adese-orĭ o știință conjecturală. Adv. În mod conjectural.

conjectural (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. conjecturálă, pl. conjecturále

conjectural (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conjectural a. care se întemeiază numai pe conjecturi.

conjectural (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. — Din fr. conjectural.