conjectura - explicat in DEX

conjectura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.

conjectura (Dicționar de neologisme, 1986)
CONJECTURÁ vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].

conjectura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONJECTURÁ vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)

conjectura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conjecturá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjectureáză

conjectura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONJECTURÁ, conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe; a face o conjectură. — Din fr. conjecturer.

conjecturà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conjecturà v. a judeca după probabilități.