congres - explicat in DEX

congres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONGRÉS, congrese, s. n. 1. Reuniune națională sau internațională în care delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, științific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizații de masă și obștești. 3. Denumire a parlamentului în unele țări, format din Camera reprezentanților și Senat. 4. (Urmat de determinări) Denumire a unor partide politice. Congresul Național Indian. 5. Denumire dată unor conferințe internaționale ale statelor, convocate, de obicei, pentru încheierea de tratate de pace. – Din fr. congrès, lat. congressus.

congres (Dicționar de neologisme, 1986)
CONGRÉS s.n. 1. Întrunire națională sau internațională, având ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, științific, cultural etc. 2. Organul suprem de conducere al unor partide politice, organizații de masă sau obștești. 3. Nume dat organului legislativ suprem din unele țări. [< fr. congrès, cf. engl. congress, lat. congressus].

congres (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONGRÉS s. n. 1. reuniune (inter)națională în care delegații și invitații dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, științific, profesional, cultural etc. 2. organ suprem de conducere al unor partide, organizații de masă și obștești. 3. denumire a parlamentului în unele țări. 4. denumire dată unor conferințe internaționale convocate pentru încheierea de tratate de pace. 5. denumire a unor partide politice. (< fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

congres (Dicționaru limbii românești, 1939)
*congrés n., pl. e (lat. con-gressus, d. gressus, mers. V. pro- și re-gres, agresiune, grad). Adunare de savanțĭ orĭ de politicĭ [!] p. a discuta: congres medical, congresu de la Viena (1815). Adunarea reprezentanților poporuluĭ în Statele Unite. V. sinod.

congres (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
congrés s. n., pl. congrése

congres (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
congres n. 1. reunire de învățați, arheologi, literați spre a-și comunica rezultatul studiilor și ideilor lor; 2. adunare de diplomați pentru a concilia interesele guvernelor respective. Congrese au fost: la Viena (1815), Berlin (1878); 3. ironic: congres de rebedenii EM.; 4. în America, adunare legislativă: Congresul Statelor-Unite.

congres (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONGRÉS, congrese, s. n. 1. Reuniune națională sau internațională în care delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, științific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice și organizații obștești. 3. Denumire a parlamentului în unele țări. 4. (Urmat de determinări) Denumire a unor partide politice. Congresul Național Indian. 5. Denumire dată unor conferințe internaționale ale statelor, convocate, de obicei, pentru încheierea de tratate de pace. — Din fr. congrès, lat. congressus.